• Nu ai niciun produs in cos.
  • Nu ai niciun produs in cos.

14 idei ale lui Ludwig Wittgenstein

Autor: Gheorghe Ştefanov

Categoria: Filosofie si logica

Editura: Humanitas

ISBN: 978-973-50-4056-X

13.90. lei
Adauga în Wishlist

Livrare rapida

Prezentare

„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)
Detalii

Produse recomandate