• Nu ai niciun produs in cos.
  • Nu ai niciun produs in cos.

Amintiri şi portrete literare

Autor: Gabriel Dimisianu

Categoria: Memorii si Jurnale

Editura: Humanitas

ISBN: 978-973-50-4095-X

16.90 lei
Adauga în Wishlist

Livrare rapida

Prezentare

Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.
Detalii

Produse recomandate