Juian Barnes, scriitorul cu cele mai multe ironii la mia de caractere, a publicat de curând, în colecţia Babel a Editurii Nemira, volumul „Café au laitˮ, care completează cele zece apariţii din seria de autor dedicată, unde sunt incluse toate scrierile lui celebre, începând cu „Papagalul lui Flaubert” şi continuând cu „Trois”, „Iubire etc”, „Metroland” şi încheind cu romanele lui mai noi, „Niveluri de viaţă” sau „Sentimentul unui sfârşit”.


„Café au lait” adună laolaltă zece povestiri în stilul obişnuit, toate având ca punct de pornire aceeaşi întrebare: „Ce înseamnă să fii englez în Franţa?”. Publicat în 1996, volumul e o incursiune ironic-acidă, ironic-amară, ironic-dulceagă în frânturi de existenţe ale unor englezi mai mult sau mai puţin rătăciţi dincolo de Canal. De altfel, Julian Barnes, născut la Leicester şi educat la City of London School şi la Magdalen College, Oxford, a fost toată viaţa un îndrăgostit de Franţa, care la rândul lui a fost iubit de cititorii şi de critica franceză.


„Franţa e a doua mea patrie. E ceva legat de istoria şi peisajele ei care-mi provoacă imaginaţia. De fapt, multe dintre referinţele mele culturale sunt mai degrabă franţuzeşti decât englezeşti. Ador Franţa provensalăˮ, spunea Barnes într-un interviu pentru The Guardian, în 2009.


Cărţile lui Julian Barnes le găseşti pe Bookcity.ro, în rubrica dedicată autorului, inclusiv proaspăta „Café au lait”.