Timpul în doi este tot mai ușor confundat cu pasivitate în fața ecranelor, cu moliciunea și lipsa de autenticitate a unor momente în care, unul lângă altul fiind, partenerii alunecă în sfere diferite.

Victor Miron a lansat “Cartea de citit în doi”, recomandată în mod sugestiv cuplurilor de toate vârstele. Dar cum citim în doi, când am învățat de mici că cititul este un act aproape egoist, o plăcere care se consumă în solitudine și liniște? Lectura în doi poate fi luată ca un exercițiu de răbdare, de ascultare și de concentrare a atenției pe celălalt – ca un exercițiu de apropiere și de dărâmat toate zidurile pe care task-urile, ecranele, girjile și treburile mărunte le pot ridica între două suflete care își împart spațiul și timpul.

“Cartea de citit în doi” se consumă pe-ndelete și fiecare citește pe rând. În carte există un “El” și o “Ea” care dialoghează permanent – uneori în cuvinte dulci, alteori în poezii, alteori își fac acele mici mărturii despre lucrurile mai puțin plăcute pe care le observă unul la celălalt.

Sunt puține acele cărți care își propun să trezească apetitul pentru noi ritualuri, iar “Cartea de citit în doi” se înscrie în această categorie de experimente curajoase. Ritualul odată creat se poate întreține, pentru că Victor Miron sugerează o întreagă listă de alte cărți de citit în doi, la finalul celei scrise de el.