Aceia dintre romani care se jeneaza cu istoria tarii lor fie nu o cunosc, fie au o impresie falsa despre istoria altora, fie ambele la un loc. Preocuparea noastra principala, astazi, nu trebuie sa fie infrumusetarea (sau innegrirea) trecutului, ci construirea unui viitor mai bun.

Istoria este, mai presus de toate, o poveste apropiata de adevar despre intamplari petrecute odinioara. In acest volum, „odinioara“ este insa mai recent, asa ca multi dintre noi l-au trait macar in parte nemijlocit, inclusiv autorul.

Povestea incepe imediat dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, cu imprejurarile in care Romania a intrat in sfera intereselor sovietice, pierzandu-si, pe rand, ca intr-un scenariu bine pus la punct, partidele politice, libertatile cetatenesti, suveranul, cultele religioase si tot ceea ce amintea de vechea oranduire. Continua cu izbanzile de moment ale regimului comunist, cum ar fi instalarea aparatului represiv, crearea unui limbaj nou, industrializarea si urbanizarea tarii – ambele discutabile din perspectiva istorica –, marirea si decaderea unor corifei ai politicii culturale. Iar incheierea aduce declinul si prabusirea regimului, dimpreuna cu a conducatorului sau.

Asadar, o poveste la care am participat si in care nu ne simtim confortabil, dar pe care trebuie sa o cunoastem si sa o acceptam. Fiindca nu putem evada din istoria noastra.