Ecranizat de Paramount Pictures in 2019

Finalist Locus

Finalist World Fantasy

Un roman clasic al maestrului Stephen King, care pune in scena premonitiile, spaimele si conceptiile noastre legate de moarte, cu accent pe tot ce este mai infricosator si mai tulburator.

Cand doctorul Louis Creed se muta cu familia si motanul Winston Churchill in idilicul orasel Ludlow din Maine, totul pare prea frumos sa fie adevarat. Dar un mare pericol sta la panda. Camioanele trec prin fata locuintei familiei Creed cu o viteza nefireasca. Asa se face ca cimitirul din padure, in care generatii intregi de copii si-au inmormantat animalele de companie, este plin. Louis primeste avertismente reale, dar si din adancurile propriilor cosmaruri, ca nu trebuie sub nicio forma sa se aventureze dincolo de cimitir, unde se intinde un alt taram plin de promisiuni seducatoare si tentatii imposibile. Un loc ce ascunde un adevar mai terifiant si mai hidos decat moartea insasi.

Cea mai infricosatoare poveste scrisa vreodata de Stephen King! - Publishers Weekly

Fragment din romanul "Cimitirul animalelor" de Stephen King:

"- In Cimitirul Animalelor, croncani muribundul si buzele sale incepura sa schiteze un ranjet, aproape identic cu ranjetul isteric, ingrozit, al voluntarei care trasese draperiile.

Louis se holba uluit la el, refuzand la inceput sa admita ca auzise acele cuvinte. Apoi se gandi ca poate fusese victima unei halucinatii auditive. Probabil ca a scos niste sunete dezlanate si subconstientul meu le-a transformat in ceva coerent, ceva care are legatura cu experienta mea recenta. Insa nu asta se intamplase, si, o clipa mai tarziu, Louis fu obligat sa admita adevarul. O groaza dementa il izbi cu toata forta, aducandu-l in pragul lesinului, iar pielea lui, manata de o vointa proprie, incepu sa se increteasca hulpava, sub fiorii ce o cutremurau, parand sa se miste, chiar, in valuri, in josul si in susul bratelor si pe abdomen... dar si atunci refuza, pur si simplu, sa creada. Totusi, silabele auzite tremurasera pe buzele insangerate ale barbatului intins pe mocheta din dispensar, asa cum tremurasera si in urechile lui Louis insusi, dar asta insemna doar ca halucinatia fusese si vizuala, nu numai auditiva.

- Ce-ai spus? sopti el.

Si, de asta data, cuvintele se auzira clar, aidoma vorbelor unui papagal vorbitor sau ale unei ciori cu limba despicata:

- Nu cimitirul adevarat.

Ochii ii erau goi, lipsiti de vedere, incercuiti cu sange; pe chip i se intiparise ranjetul urias al unui peste mort.

Oroarea se rostogolise prin Louis, prinzandu-i inima fierbinte in maini de gheata, strangand-o cu putere. Il sleia, il imputina tot mai tare, pana cand simti ca-i venea sa o ia la goana, sa fuga de capul insangerat si deformat, care ii vorbea de pe podeaua salii de asteptare a dispensarului. Nu era o persoana religioasa, in adevaratul sens al cuvantului, nici superstitioasa si, cu atat mai putin, nu avea inclinatii oculte. Nu era pregatit de o confruntare cu asa ceva... indiferent ce anume era acel ceva.

Cu toata puterea, se impotrivi dorintei de a fugi de-acolo si se forta sa se aplece si mai mult peste tanarul intins pe jos.

- Ce-ai spus? intreba inca o data.

Ranjetul. Inspaimantator.

- Solul din inima omului este si mai pietros, Louis, sopti muribundul. Omul cultiva ceea ce poate... si are grija de ceea ce cultiva.

Louis, gandi el, nemaiauzind nimic altceva cu mintea constienta, dupa ce ii fusese rostit numele. Of, Dumnezeule, mi-a spus pe nume!

- Cine esti? intreba Louis cu o voce tremuratoare, subtire ca o coala de hartie. Cine esti?

- Indienii ne momesc.

- Cum de-mi stii...

- Noi, sa ne ferim. Stim...

- Tu...

- Caa, articula tanarul si lui Louis i se paru ca simtea acum mirosul mortii in rasuflarea lui, miros de rani interne, batai neregulate ale inimii, slabiciune, descompunere.

- Ce? il cuprinse dorinta nebuneasca de a-l scutura pana avea sa-i raspunda.

- Gaaaaaaaaaaa...

Trupul tanarului imbracat cu pantaloni scurti si rosii fu cuprins de convulsii. Apoi, paru sa inghete brusc, cu toti muschii incordati la maximum."