Fratilor si surorilor, care, fiind inspirati de Dumnezeu, ati ales sa deschideti aceasta carte spre a parcurge aceste pagini, va rugam sa reflectati asupra raurilor de lacrimi ce s-au scurs din inima umana. Alegeti sa evocati numeroasele experiente amare pe care vi le-au adus zilele si noptile superficiale, trecatoare ale vietii. Este cu putiinta ca si voi sa fi iubit, sa fi suferit mult, iar macar uneori ati simtit cum vanturile reci ale necazurilor de tot felul v-au infrigurat inimile.Alteori sufletul vostru bine intentionat si sensibil a putut fi ranit fie de calomnii, fie de unele deceptii. In anumite situatii, deloc intamplatoare, ati privit la randul vostru cerul si v-ati intrebat in tacere unde s-ar afla adevarul dumnezeiesc si dreptatea dumnezeiasca, invocand apoi compasiunea lui Dumnezeu in unele situatii, printr-o rugaciune fierbinte, disperata.