Fratii Karamazov, ultimul si cel mai complex roman al lui Dostoievski si in acelasi timp o chintesenta a experientei sale de viata, este povestea a patru frati si a unui paricid. Fiecare dintre cei patru intruchipeaza o ipostaza fundamentala a individului: Dmitri, cel mai in varsta, reprezinta senzualitatea patimasa; Ivan este intelectualul, ratiunea; Aleksei (Aliosa), protagonistul romanului, e un simbol al trairii spirituale si al apropierii de Dumnezeu; iar Smerdeakov, cel de-al patrulea fiu, nelegitim, este slujitorul tatalui sau si dedicat sofismului, ceea ce il va duce in final la sinucidere. Moartea neasteptata a tatalui, mosierul Feodor Pavlovici Karamazov ─ zgarcit, amoral, desfranat ─ arunca suspiciuni asupra tuturor celor patru frati, deoarece fiecare dintre ei are motive intemeiate pentru a-i dori disparitia, si da nastere la numeroase teorii, culminand cu un proces. In cele din urma, soarta se dovedeste potrivnica si fortele destinului ii doboara pe Karamazovi, in vietile lor impletindu-se tragedia, spaimele, atrocitatile, ura si obsesiile. E un prilej pentru scriitor de a-si enunta convingerea ca raul trebuie intotdeauna pedepsit, iar pedeapsa este de doua feluri: legala si morala (cea pe care individul si-o da singur si care incepe ca o revolta a partii sale bune). De altfel, intregul roman este o meditatie filozofica asupra intrebarilor fundamentale ale umanitatii: existenta lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura vinei.
 

---