• Nu ai niciun produs in cos.
  • Nu ai niciun produs in cos.

La apa Vavilonului

Autor: Monica Lovinescu

Categoria: Memorii si Jurnale

Editura: Humanitas

ISBN: 978-973-50-4388-X

41.90 lei
Adauga în Wishlist

Livrare rapida

Prezentare

La sfârşitul anilor '90, pornind de la jurnalul său ţinut încă din adolescenţă, Monica Lovinescu a reconstituit o întreagă lume: lumea secolului care tocmai se încheia. S-a născut astfel un volum de memorii cum nu sunt multe în literatura română, un volum care restituie mulţimea chipurilor acestei lumi, mai senine sau mai frământate - Bucureştii copilăriei şi tinereţii, instaurarea comunismului în România, exilul parizian şi apoi colaborarea la postul de radio Europa Liberă. Tabloul zugrăvit de autoare se alcătuieşte deopotrivă din portrete şi din atmosfera care le înconjoară, din întâmplări şi din semnificaţiile pe care le dezvăluie. Mai presus de toate însă, amintirea este străjuită de o înaltă conştiinţă morală, aceeaşi care a ţinut trează, în sufletele ascultătorilor săi „pe unde scurte“, deopotrivă speranţa că normalitatea este cu putinţă şi ideea că ea nu poate fi decât rodul unei necurmate lupte. Este şi legatul cel mai însemnat pe care La apa Vavilonului ni-l transmite nouă, celor de azi.La sfârşitul anilor '90, pornind de la jurnalul său ţinut încă din adolescenţă, Monica Lovinescu a reconstituit o întreagă lume: lumea secolului care tocmai se încheia. S-a născut astfel un volum de memorii cum nu sunt multe în literatura română, un volum care restituie mulţimea chipurilor acestei lumi, mai senine sau mai frământate - Bucureştii copilăriei şi tinereţii, instaurarea comunismului în România, exilul parizian şi apoi colaborarea la postul de radio Europa Liberă. Tabloul zugrăvit de autoare se alcătuieşte deopotrivă din portrete şi din atmosfera care le înconjoară, din întâmplări şi din semnificaţiile pe care le dezvăluie. Mai presus de toate însă, amintirea este străjuită de o înaltă conştiinţă morală, aceeaşi care a ţinut trează, în sufletele ascultătorilor săi „pe unde scurte“, deopotrivă speranţa că normalitatea este cu putinţă şi ideea că ea nu poate fi decât rodul unei necurmate lupte. Este şi legatul cel mai însemnat pe care La apa Vavilonului ni-l transmite nouă, celor de azi.La sfârşitul anilor '90, pornind de la jurnalul său ţinut încă din adolescenţă, Monica Lovinescu a reconstituit o întreagă lume: lumea secolului care tocmai se încheia. S-a născut astfel un volum de memorii cum nu sunt multe în literatura română, un volum care restituie mulţimea chipurilor acestei lumi, mai senine sau mai frământate - Bucureştii copilăriei şi tinereţii, instaurarea comunismului în România, exilul parizian şi apoi colaborarea la postul de radio Europa Liberă. Tabloul zugrăvit de autoare se alcătuieşte deopotrivă din portrete şi din atmosfera care le înconjoară, din întâmplări şi din semnificaţiile pe care le dezvăluie. Mai presus de toate însă, amintirea este străjuită de o înaltă conştiinţă morală, aceeaşi care a ţinut trează, în sufletele ascultătorilor săi „pe unde scurte“, deopotrivă speranţa că normalitatea este cu putinţă şi ideea că ea nu poate fi decât rodul unei necurmate lupte. Este şi legatul cel mai însemnat pe care La apa Vavilonului ni-l transmite nouă, celor de azi.La sfârşitul anilor '90, pornind de la jurnalul său ţinut încă din adolescenţă, Monica Lovinescu a reconstituit o întreagă lume: lumea secolului care tocmai se încheia. S-a născut astfel un volum de memorii cum nu sunt multe în literatura română, un volum care restituie mulţimea chipurilor acestei lumi, mai senine sau mai frământate - Bucureştii copilăriei şi tinereţii, instaurarea comunismului în România, exilul parizian şi apoi colaborarea la postul de radio Europa Liberă. Tabloul zugrăvit de autoare se alcătuieşte deopotrivă din portrete şi din atmosfera care le înconjoară, din întâmplări şi din semnificaţiile pe care le dezvăluie. Mai presus de toate însă, amintirea este străjuită de o înaltă conştiinţă morală, aceeaşi care a ţinut trează, în sufletele ascultătorilor săi „pe unde scurte“, deopotrivă speranţa că normalitatea este cu putinţă şi ideea că ea nu poate fi decât rodul unei necurmate lupte. Este şi legatul cel mai însemnat pe care La apa Vavilonului ni-l transmite nouă, celor de azi.La sfârşitul anilor '90, pornind de la jurnalul său ţinut încă din adolescenţă, Monica Lovinescu a reconstituit o întreagă lume: lumea secolului care tocmai se încheia. S-a născut astfel un volum de memorii cum nu sunt multe în literatura română, un volum care restituie mulţimea chipurilor acestei lumi, mai senine sau mai frământate - Bucureştii copilăriei şi tinereţii, instaurarea comunismului în România, exilul parizian şi apoi colaborarea la postul de radio Europa Liberă. Tabloul zugrăvit de autoare se alcătuieşte deopotrivă din portrete şi din atmosfera care le înconjoară, din întâmplări şi din semnificaţiile pe care le dezvăluie. Mai presus de toate însă, amintirea este străjuită de o înaltă conştiinţă morală, aceeaşi care a ţinut trează, în sufletele ascultătorilor săi „pe unde scurte“, deopotrivă speranţa că normalitatea este cu putinţă şi ideea că ea nu poate fi decât rodul unei necurmate lupte. Este şi legatul cel mai însemnat pe care La apa Vavilonului ni-l transmite nouă, celor de azi.La sfârşitul anilor '90, pornind de la jurnalul său ţinut încă din adolescenţă, Monica Lovinescu a reconstituit o întreagă lume: lumea secolului care tocmai se încheia. S-a născut astfel un volum de memorii cum nu sunt multe în literatura română, un volum care restituie mulţimea chipurilor acestei lumi, mai senine sau mai frământate - Bucureştii copilăriei şi tinereţii, instaurarea comunismului în România, exilul parizian şi apoi colaborarea la postul de radio Europa Liberă. Tabloul zugrăvit de autoare se alcătuieşte deopotrivă din portrete şi din atmosfera care le înconjoară, din întâmplări şi din semnificaţiile pe care le dezvăluie. Mai presus de toate însă, amintirea este străjuită de o înaltă conştiinţă morală, aceeaşi care a ţinut trează, în sufletele ascultătorilor săi „pe unde scurte“, deopotrivă speranţa că normalitatea este cu putinţă şi ideea că ea nu poate fi decât rodul unei necurmate lupte. Este şi legatul cel mai însemnat pe care La apa Vavilonului ni-l transmite nouă, celor de azi.La sfârşitul anilor '90, pornind de la jurnalul său ţinut încă din adolescenţă, Monica Lovinescu a reconstituit o întreagă lume: lumea secolului care tocmai se încheia. S-a născut astfel un volum de memorii cum nu sunt multe în literatura română, un volum care restituie mulţimea chipurilor acestei lumi, mai senine sau mai frământate - Bucureştii copilăriei şi tinereţii, instaurarea comunismului în România, exilul parizian şi apoi colaborarea la postul de radio Europa Liberă. Tabloul zugrăvit de autoare se alcătuieşte deopotrivă din portrete şi din atmosfera care le înconjoară, din întâmplări şi din semnificaţiile pe care le dezvăluie. Mai presus de toate însă, amintirea este străjuită de o înaltă conştiinţă morală, aceeaşi care a ţinut trează, în sufletele ascultătorilor săi „pe unde scurte“, deopotrivă speranţa că normalitatea este cu putinţă şi ideea că ea nu poate fi decât rodul unei necurmate lupte. Este şi legatul cel mai însemnat pe care La apa Vavilonului ni-l transmite nouă, celor de azi.La sfârşitul anilor '90, pornind de la jurnalul său ţinut încă din adolescenţă, Monica Lovinescu a reconstituit o întreagă lume: lumea secolului care tocmai se încheia. S-a născut astfel un volum de memorii cum nu sunt multe în literatura română, un volum care restituie mulţimea chipurilor acestei lumi, mai senine sau mai frământate - Bucureştii copilăriei şi tinereţii, instaurarea comunismului în România, exilul parizian şi apoi colaborarea la postul de radio Europa Liberă. Tabloul zugrăvit de autoare se alcătuieşte deopotrivă din portrete şi din atmosfera care le înconjoară, din întâmplări şi din semnificaţiile pe care le dezvăluie. Mai presus de toate însă, amintirea este străjuită de o înaltă conştiinţă morală, aceeaşi care a ţinut trează, în sufletele ascultătorilor săi „pe unde scurte“, deopotrivă speranţa că normalitatea este cu putinţă şi ideea că ea nu poate fi decât rodul unei necurmate lupte. Este şi legatul cel mai însemnat pe care La apa Vavilonului ni-l transmite nouă, celor de azi.La sfârşitul anilor '90, pornind de la jurnalul său ţinut încă din adolescenţă, Monica Lovinescu a reconstituit o întreagă lume: lumea secolului care tocmai se încheia. S-a născut astfel un volum de memorii cum nu sunt multe în literatura română, un volum care restituie mulţimea chipurilor acestei lumi, mai senine sau mai frământate - Bucureştii copilăriei şi tinereţii, instaurarea comunismului în România, exilul parizian şi apoi colaborarea la postul de radio Europa Liberă. Tabloul zugrăvit de autoare se alcătuieşte deopotrivă din portrete şi din atmosfera care le înconjoară, din întâmplări şi din semnificaţiile pe care le dezvăluie. Mai presus de toate însă, amintirea este străjuită de o înaltă conştiinţă morală, aceeaşi care a ţinut trează, în sufletele ascultătorilor săi „pe unde scurte“, deopotrivă speranţa că normalitatea este cu putinţă şi ideea că ea nu poate fi decât rodul unei necurmate lupte. Este şi legatul cel mai însemnat pe care La apa Vavilonului ni-l transmite nouă, celor de azi.
Detalii

Produse recomandate